（6）Amnezie

În statul Qi trăia un om cam slab de minte：umblând，uita să se mai oprească；dormind，uita să se mai scoale. Neliniştită de toate acestea，nevasta lui îi zise într-o zi：

— Am auzit că maestrul Ai este un om învăţat şi se pricepe la toate，putând chiar vindeca boală incurabilă. De ce nu te duci şi tu să-l consulţi？

— Bună idee！ consimţi omul.

Astfel，porni călare，cu un arc în spate şi o săgeată în mână. Înainte de a fi parcurs o distanţă de un she⁽¹⁾，simţi că trebuie să-şi facă nevoile. Descăleca deci，înfipse săgeata în pământ，legă calul de un copac şi se ghemui să-şi facă nevoile. Isprăvind ce avea de isprăvit，se ridică şi，uitându-se în stânga sa，văzu săgeata.

— Vai，ce pericol！ strigă el. Cum am scăpat de pericol！ De unde să fi venit această săgeată rătăcită？Aproape că m-a lovit！

Apoi，privind în dreapta sa，văzu calul.

— Ce minune！ exclamă bucuros. Deşi era cât pe-aci să fiu rănit şi alarmat pentru nimic，iată-mă răsplătit cu acest cal.

Înhăţă calul de căpăstru şi，din nebăgare de seamă，călcă pe ceea ce făcuse el cu câteva clipe mai devreme. Izbind cu piciorul în pământ，strigă：

— La naiba！ Această baligă de câine mi-a murdărit pantofii. Ce păcat！

Încălecă şi-şi continuă drumul，în direcţia opusă. Nu după multă vreme，ajunse acasă. Plimbându-se prin faţa propriei sale case，mormăi：