Cuvânt al traducătorului

Povestirile cu haz înmănuncheate în acest volum de traduceri au fost selectate din Antologia povestirilor hazlii chineze din toate epocile，alcătuită de Wang Liqi şi editată la Editura de Cărţi Antice din Shanghai în anul 1981. Wang Liqi a ales aceste piese din circa 100 de cărţi，care acoperă o perioadă cuprinsă între Cele Trei Regate（220—280 e.n.）şi ultima dinastie，Qing（1644—1911）.

Textele întruchipează în linii generale trăsăturile caracteristice ale povestirilor cu haz，scrise de literaţi proeminenţi din diferite timpuri. Scurte，concise şi pline de sevă，ele relatează întâmplări hazlii ale vieţii oamenilor de rând，în condiţiile sociale ale epocilor respective. Pe baza fenomenelor autentice ale diverselor domenii ale vieţii，autorii povestirilor cu haz au realizat o largă şi aprofundată operă de sinteză. Ei au pătruns adânc în esenţa lucrurilor şi，scoţând în relief trăsăturile umane fundamentale，au sancţionat în istorisirile lor pe ticăloşi şi răufăcători，reproducând astfel caractere profund realiste. Prin exagerare artistică，ei au scos la lumină，cu condei tăios，viciile societăţii feudale şi ale birocraţiei，precum şi moravurile corupte.

Farmecul acestor povestiri umoristice constă，fireşte，în umorul lor pur，spontan şi irezistibil. Deşi hazlii，ele au la bază un rechizitoriu implacabil asupra nedreptăţii. Pătrunse de un puternic suflu al vieţii şi caracterizându-se prin simplitate，prospeţime şi autenticitate — însoţite adesea de un mesaj moralizator — povestirile aruncă o privire umoristică asupra diverselor pături sociale chineze. Profund ataşaţi de popor，aceşti scriitori s-au solidarizat cu oamenii oropsiţi，bărbaţi şi femei，care se zbăteau în noianul de suferinţe al vieţii din acele vremi apuse.

Autorii povestirilor cu haz din China erau renumiţi pentru ascuţimea observaţiei，pentru causticitatea criticii sociale şi grija faţă de suferinţa umană.

Cât despre forma artistică şi tehnica de expresie，se poate spune că erau talentaţi în sesizarea cazurilor tipice，în prelucrarea literară a materiei prime din viaţă. În procesul de creaţie însă，scriitorii au dat adesea frâu liber imaginaţiei，scoţând la iveală，într-un stil plăcut şi concis，adevăratele trăsături ale diferitelor ipostaze de caracter：ipocrizia，pedanteria，lăcomia，ignoranţa，şiretenia，incompetenţa，indolenţa etc. .

Nu toate povestirile cu haz au însă，la bază，persoane sau evenimente strict reale. Una din tehnicile scriitorilor de acest gen de literatură este aceea de a apela pentru povestirile lor la intrigi inventate. La urma urmei，cititorul nu cere neapărat veridicitatea întâmplării，ci autenticitatea esenţei.

Povestirile culese în prezentul volum sunt expuse în ordine cronologică，ele acoperind o perioadă cuprinsă între începutul dinastiei Sui（581—618）şi sfârşitul dinastiei Qing（1644—1911）.

Sperăm că cititorii noştri iubitori de literatura chineză clasică vor cunoaşte astfel，într-o oarecare măsură，istoria dezvoltării fabulei chineze，şi totodată ca acest volum de traduceri să devină o carte vrednică de atenţia lor.

Xu Wende